miercuri, 16 decembrie 2009

Femeia în publicitate

Reclamă la ceas???


Ne-am obişnuit să urmărim campanii care promovează fotomodele sau celebrităţi retuşate cu ajutorul calculatorului,făcându-l pe consumator să-şi dorească să arate cât mai aproape de personajul din reclamă.De-a lungul timpului,idealul feminin a evoluat către fiinţe inaccesibile,ireale,cu care consumatorii nu se mai pot identifica şi faţă de care au început să protesteze,acuzând distorsionarea reperelor de frumuseţe.Imaginea femeii este folosită numai în scopuri publicitare şi companiile se gândesc numai să-şi vândă produsele sau serviciile şi să obţină profit.Publicitatea foloseşte o imagine ideală a femeii,mereu tânără şi frumoasă,indiferent de produsul la care face reclamă.Femeia a fost plasată fie în contexte casnice(promovând produse electrocasnice produse alimentare,detergenţi de vase sau de rufe),fie în ipostaze incitant erotizante(pomovând parfumuri,cosmetice, autoturisme,sau tot felul de produse pentru prezentarea cărora nu era nevoie de prezenţa ei).Repercursiunile acestor imagini distorsionate ale femeii ideale au un impact extrem de puternic asupra psihicului femeii,iar multe dintre ele,prin efortul de a ajunge la această imagine ideală se confruntă cu boli digestive grave precum bulimia şi anorexia.
Cu siguranţă vă aduceţi aminte de campaniile "Mr.Proper" sau "Dero Alb".Şi în acest caz,femeia,deşi gospodină,alege produsul respectiv la recomandarea unui bărbat(!!!).Harap-ALb,transformat în reclamă în Dero Alb apare ca prin minune,scoţând-o pe gospodină din impas(cum să scoată petele persistente,cum să termine curăţenia mai repede,pentru că vin în vizită socrii?)În ipostaza de gospodine,de mame,se induce ideea că singura preocupare a femeii este cea de îngrijitoare,fiind într-o continuă cursă către un alb şi mai alb,mai strălucitor.
Preferata publicitarilor rămâne însă folosirea corpului femeii ca obiect sexual,în vânzarea celor mai neaşteptate produse.Cea mai stupidă în acest sens mi s-a părut reclama la vodka Kreskova.Nici peisajul autohton nu a renunţat la aceste clişee.Cea mai evidentă manifestare de discriminare de gen este campania ING,care ne spune că Sorin este capul familiei şi SPONSORUL OFICIAL!!!Ţinta cosmeticelor este evident femeia,care este bombardată zilnic cu mesaje de genul:"păr de caşmir","ten mai tânăr cu 10 ani","buze cu strălucire de diamant",toate acestea promise de produse care vând nemurirea.Produsele sunt investite şi cu rol social,fixând în mintea femeilor ideea că doar folosindu-le,pot dobândi succesul în societate şi admiraţia bărbaţilor.
În schimb,bărbaţii promovează băuturi alcoolice,autoturisme sau produse bărbăteşti.În majoritatea cazurilor,aceştia complotează împreună cu fii să producă pete pe care femeia să le spele cu detergentul X.Este simpatică reclama la Heineken,care parodiază bărbaţii extaziaţi în faţa unui figider plin cu bere.Am putea spune că şi imaginea bărbatului este distorsionată.El este simpatic doar în ipostaza unui semiretardat, care nu ştie să spele vase,îşi murdăreşte tricoul sau pătează faţa de masă,spre disperarea femeii,care evident,îl va scoate din încurcătură.
Indiferent de situţie şi de produsele cărora le face reclamă,femeia este mereu tânără şi frumoasă,mulţumită cu condiţia ei de simplă mamă şi gospodină.Din păcate,femeia pe care o pun în lumină spoturile este departe de cea reală.
value="http://www.youtube.com/v/fsOWWFghyw4&hl=en_US&fs=1&">

Inglourious Basterds

Oare e ceva în neregulă cu mine dacă am râs la Inglourious Basterds?Da,am râs,cu toate că trailer-ul anunţa scene violente şi mult sânge.Am avut tot timpul impresia că mă uit la Kill Bill,aceeaşi tipologie a personajelor,umor negru,coloană sonoră şi cadre specifice.Interesant că Brad Pitt nu a acaparat atenţia şi a fost eclipsat de Christoph Waltz,în rolul nazistului Landa.M-a bucurat enorm scena
în care Hitler a fost ciuruit de gloanţe,păcat că nu s-a întâmplat aşa şi în realitate. În rest,filmul este specific lui Tarantino: tensiune în dialog,personaje bine conturate şi,spre surprinderea mea,nu foarte multe scene violente.

PRint-the image is the message


Citeam zilele trecute despre importanţa mesajului vizual în comunicare şi aşa am dat peste un eveniment marca Prime,care va avea loc joi,17 decembrie,la Orange concept store,ora 16:00.Se pare că ideea le-a venit în urma unor cercetări asupra cunoştinţelor studenţilor la Comunicare.Nici nu vreau să mă gândesc la concluziile cercetării.Sunt convinsă că de la teorie la practică mai este mult şi asta pentru că în facultate nu te învaţă nimeni să jonglezi cu un amărât de Photoshop sau Corel.Am fost surprinsă să văd că majoritatea angajatorilor din acest domeniu cereau şi cunoştinţe de acest gen şi aşa am fost nevoită să învăţ singură.Ar fi bine dacă programul academic de profil ar include minime cunoştinţe de design grafic.

luni, 14 decembrie 2009

Ţeapăăă!!!

Foarte reuşită "Cronica Cârcotaşilor" din 9 decembrie.Deşi urăsc melodia asta,versurile se potrivesc perfect situaţiei politice actuale.Foarte bune şi pozele photoshopuite ale mogulilor trişti.

joi, 10 decembrie 2009

Divinul Dali

Două lucruri voi regreta mereu:că nu ştiu să cânt la pian şi să pictez.Sunt sigură că aş fi fost înţeleasă mai bine prin muzică şi pictură. De câte ori privesc o operă a lui Dali găsesc mereu ceva nou,ce nu văzusem de prima dată.Îmi plac ceasurile care curg în tablourile lui,îmi place că distorsionează realitatea şi o face halucinantă şi absurdă,îmi place că îşi manifestă imaginaţia fără să-şi impună limite.



Culmea încălzirii globale


Cu toţii am auzit despre încălzirea globală.Că nu facem nimic să o prevenim,asta e partea a doua.E prea greu să închidem becul de pe hol,chiar dacă stăm în altă cameră,sau să cumpărăm o maşină mică,de oraş,care să polueze mai puţin decât un "gipan" de manelist.Şi asta nu ar fi nimic pe lângă soluţiile,de altfel foarte inteligente ale unora.Cum care? Câinii.Cică sunt prea mulţi şi că noi,oamenii trebuie să îi mâncâm.E...ce atâtea mofturi,închidem ochii şi ne imaginăm că e o fleică de porc.Brenda şi Robert Vale,profesori la Universitatea Victoria au scris o carte pe tema asta"Time to Eat the Dog: The real guide to sustainable living"(!!!!!).Cică dacă ai un Ciobănesc german sau orice alt câine de statura lui e ca şi cum ai conduce o maşină mare tot timpul anului.Eu am o potăiţă mică,nu îi ştiu rasa,dar zău dacă mi-a trecut vreodată prin cap să-l mănânc.Cât timp liber poţi să ai,încât să faci cercetări pe tema asta şi să ajungi la concluzia că nefericitele patrupede sunt de vină pentru încălzirea globală? O singură nedumerire am: cărniţa de Chihuahua o fi la fel ca aia de Bulldog?

Un fleac

miercuri, 9 decembrie 2009

Filme care mi-au plăcut

I Am David
La Vita E Bella
Thak You for Smoking
The Pianist
The jacket
Ink
Crash
Changeling
What Dreams May Come
The Fountain
El laberinto del fauno
The Machinist
August Rush,în special pentru coloana sonoră
Restul e tăcere
Poliţist,adjectiv
4,3,2
Memoriile unei gheişe
The Pursuit of Happyness
The Boy in the Striped Pyjamas
Valkyrie
The Fall
The Cell
The Game
The Curious Case of Benjamin Button

INK

După marea dezamăgire 2012,aseară m-am hotărât să vizonez INK,un film despre care nu auzisem mare lucru,dar tocmai din acest motiv am vrut să-l văd,să observ diferenţa dintre un low buget bun şi un film în care s-au investit mulţi bani,dar destul de slab.Şi acum încerc să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie ce am simţit vizionând filmul.Sincer,deja mă plictisisem de filmele care,în ciuda distribuţiei pompoase sau a bugetului imens te făceau să anticipezi finalul,chiar dacă ratai câteva secvenţe.În sfârşit un film care m-a captivat şi m-a făcut să nu ratez o secundă,altfel ştiam că nu o să înţeleg finalul.Este o îmbinare perfectă între sfera conştientului şi cea a subconştientului,o idee simplă,care,transpusă în plan metaforic,a reuşit să se distingă prin originalitate şi imaginaţie.Filmul vizează relaţiile interumane,reci şi pe parveniţii care uită de familie,sclavii eficienţei,care îmbogăţesc buzunarele patronilor de mari corporaţii.
Este impresionant cum acest om a reuşit să preia din mitologie personaje(precum Incubus)şi să le dea viaţă într-un film.Tot respectul pentru Jamin Winans,care a scris,a regizat,a editat şi a facut soundtrack-ul pentru acest film şi a reuşit să execeleze în toate aceste planuri.A meritat fiecare lacrimă pe care am vărsat-o la final.

P.S.Filmul nu este recomandat celor care judecă doar în aparenţă şi spun despre Saw, Rambo sau Terminator că sunt cele mai bune filme pe care le-au vazut.Dacă ai mai mult de doi neuroni,înarmeză-te cu răbdare şi atenţie,altfel nu vei înţelege nimic din finalul absolut remarcabil.


2012


Am tot amânat vizionarea filmului 2012 pentru că anticipam scenariul şi mai ales sfârşitul.În afară de efectele vizuale,chiar şi alea trase de păr, mi se pare că i s-a făcut prea multă publicitate.Poate doar pentru că face referire la subiectul 2012 şi la sfârşitul lumii(???).Sunt câteva lucruri pe care nu le-am înţeles din film:funcţionarea energiei electrice şi a reţelei de telefonie mobilă,în ciuda faptului că scoarţa Pământului se crapă,oraşele sunt înghiţite de apă;locurile în navele salvatoare,vândute pe bani grei(cât de prost să fii să crezi că mai poţi face ceva cu banii????);scena cu animalele cărate pe nave cu elicopterul(dacă ar fi avut şi Noe elicopter pe vremea aia...);preşedintele SUA,înzestrat cu puteri miraculoase poate amâna orice dezastru,doar pentru a se adresa cetăţenilor.În rest a trebuit să strâng din dinţi în faţa clişeelor tipic hollywoodiene:SUA,statul atotputernic, singurul capabil să salveze omenirea,scriitorul ratat,devenit erou,pentru că îşi slavează familia,preşedintele SUA,care alege să moară alături de cetăţenii americani şi normal,mult aşteptatul happy-end.
Mi-am revenit abia când am auzit melodia de final "Time for miracles",cântată de Adam Lambert.



marți, 8 decembrie 2009

Moeciu

Moeciu

Sibiu

Sibiu

Muzeul Astra,Sibiu

Muzeul Astra,Sibiu

Muzeul Astra,Sibiu

Castelul Bran

Castelul Bran

Transfăgărăşan

Bâlea Lac

Bâlea

Acasă,Giurgiu

Acasă,Giurgiu

Acasă,Giurgiu

Cheile Bicazului

Baraj Bicaz

Peştera Scărişoara

Valea Cernei

luni, 7 decembrie 2009

Nesimţirea pe patru roţi

Mă întreb de multe ori de ce pentru simplul fapt că eşti femeie trebuie să înduri nesimţirea bărbaţilor,în toate ipostazele posibile,pentru că din nefericire,nesimţiţi sunt peste tot:la serviciu,unde îţi contestă intelectul,doar pentru că eşti femeie,pe stradă,unde îţi adresează tot felul de "urări",doar pentru că eşti femeie,în mijloacele de transport în comun,unde,dacă eşti singură vei fi prada unui nesimţit care se va lipi de tine şi se va freca sugestiv,iar tu,pentru că eşti femeie,nu te vei duela verbal cu nesimţitul.

Bineîţeles,nesimţirea ajunge la cote maxime în trafic.Aici, ca şi în celelalte ipostaze ai de suferit doar pentru că eşti femeie,iar dacă se întâmplă să mai fii şi blondă,atunci sigur vei deveni victima mârlanului pe patru roţi.De câte ori nu ţi s-a întâmplat ca,femeie fiind,să auzi „Ce fă, ţi-a luat mă-ta şosea?”, sau să te trezeşti din senin cu saliva nesimţitului curgând pe parbriz? Doamne fereşte să te urci la volan fără să cunoşti limbajul non-verbal al nesimţitului pe patru roţi.Preferatele lui sunt atenţionarea cu farurile şi claxonatul insistent.Soluţia este să te retragi pe prima bandă,dar evident mârlanul odată ajuns în dreptul făpturii ofensabile va coborî geamul şi îi va adresa câteva injurii cu rol punitiv, care îi vor aminti din nou că este femeie. Există şi situaţii în care,odată ce i-ai făcut loc, se postează în faţa ta şi opreşte brusc (normal,fără semnal, căci mâna este ocupată să bată ritmul manelei ordinare pe care o ascultă la maxim)sau să facă dreapta pe prima stradă.Nu mai este cazul să te întrebi de ce se grăbea. Este evident,ai dat peste un nesimţit pentru care codul rutier este inutil,iar regula lui de baza este :„regulile sunt pentru proşti”.

Un pont pentru viitor: nu cumva să îndrăzneşti să îi aplici acelaşi comportament,sigur se va da jos din maşină la primul semafor şi fără reţineri îşi va testa bâta de baseball pe care o are în stânga lui,chiar dacă eşti femeie.

miercuri, 2 decembrie 2009

"Frustratul de la miezul nopţii"



Mi-am declarat ura pentru antenele lui Voiculescu încă de la primul post pe blog şi o susţin,zic eu, prin exemple care nu mai au nevoie de comentarii:emisiuni precum "Test de fidelitate", "Acces direct" sau "Să te prezint părinţilor", însuşi Observatorul, care dintr-un jurnal de ştiri tinde să se transforme într-o emisiune de divertisment, în care se testează în direct vopseaua de păr.Nu înţeleg de ce unii dintre lucrătorii antenelor,pe partea economică(pentru cunoscători) au ales să-i umple buzunarul lui Voiculescu, un om fără scrupule.Mă deranjează faptul că Mircea Badea, că despre el era vorba, a ajuns să fie subiectul tuturor discuţiilor, de orice tip ar fi ele, şi mai grav este pomenit ca exemplu de moralitate.Moralitate?Vi se pare moral faptul că un măscărici, care opinează despre orice şi oricând,neîntrebat,lucrează într-un trust ale cărui emisiuni şi patron nu au auzit de acest cuvânt?Mircea Badea,transformat peste noapte în lupul moralist al ţării aruncă în stânga şi în dreapta cu acest cuvânt,pe care l-a golit de înţeles.Mă întreb ce înseamnă pentru el moralitatea,în contextul în care antenele pentru care latră în fiecare noapte difuzează la ore de maximă audienţă emisiuni porno,trucate,cu măscărici plătiţi să facă pe încornoraţii?Îi înţeleg o parte din frustrări şi mă regăsesc în ele, dar nu sunt de acord cu misoginismul dus la extrem şi tentativele lui anemice de a persifla orice.
Cel mai mult mă deranjează că acest personaj are avânturi de mare salvator al ţării şi că există oameni care văd în el întruchiparea speranţei.
Din păcate este doar un limitat, din toate punctele de vedere, sluga patronului său cu mustăţi,care dansează după cum i se cântă.




Asa o aroganta, mai rar

Cetăţeanul turmentat

Deşi am zis că nu o să mă amestec în jocurile politice, azi mi-am pus pe blog un widget anti-PSD.Nu că aş fi fan Băsescu,dar m-am trezit deodată într-o dilemă:vor fi din nou alegeri şi încă nu ştiu pe cine să votez.Păi să ne gândim:Mircea Geoană=PSD=Comunism.I s-a pus eticheta de"prostănac",alţii îl văd ca pe o marionetă în mâinile lui Vanghelie şi clanului PSD.Mie una mi-e de ajuns că este candidatul partidului colorat în roşu, moştenitorul comuniştilor.
Râmâne actualul preşedinte.Despre Băsescu se pot spune multe.Deşi a lăsat impresia că luptă împotriva comunismului(pe care l-a şi condamnat) şi a corupţiei la nivel înalt, el însuşi a fost subiectul unor asemenea scandaluri(casa Mihăileanu,dosarul Flota).Cred însă că avalanşa de atacuri venite din toate părţile şi prin toate mijloacele(deja celebrele televiziuni controlate de mogulii media),îi vor face pe români să-l voteze tot pe Băsescu.Nici nu vreau să mă gândesc la interesele care s-ar afla în spatele acestor atacuri mediatice.Trucat sau nu,clipul în care Băsescu loveşte un copil îl poate transforma pe preşedinte într-o victimă a mogulului Patriciu,ceea ce înseamnă mai multe voturi.Ar mai fi şi varianta votului alb, în care credeam cu tărie,ca formă de protest faţă de oferta de candidaţi.Dar asta ar fi ca şi cum mi-aş ceda votul pentru Geoană şi nu aş vrea să ştiu că ne conduc din nou comuniştii şi datorită votului meu.



joi, 26 noiembrie 2009

Top Gear în "Ză land of choice"

Am trăit s-o văd şi pe asta. Cei de la Top Gear şi-au făcut curaj să vină şi în "Ză land of choice". Probabil au căutat înainte cu lupa pe harta României un drum decent, unde să se dea cu bolizii lor de sute de cai-putere. Mare le-a fost mirarea când au văzut că pe litoralul românesc nu ei făceau senzaţie, ci "salonul auto" din faţa unui hotel din Mamaia.Dar ce credeaţi măi "englejilor" că veniţi voi să epataţi în "ţara tuturor posibilităţilor"?
Nici nu ştiu dacă ar trebui să mă supere afirmaţia lui Jeremy Clarkson: "Când spunem România, ne imaginăm căruţe pe străzi şi ţigani care aruncă în tine cu pietre, asta nu că ne-am gândi prea des la România". Din nou acelaşi stereotip perpetuat la infinit: România, o ţară de ţigani,rătăciţi de-a lungul drumului,în căruţe.
Cert este că venirea lor în ţară a adus României un plus la capitolul imagine, mai mult decât au făcut-o până acum campaniile de promovare.Mă refer aici la Transfăgărăşan, unde peisajele sunt de o frumuseţe rară,pe care,din păcate,prea puţin o exploatăm.
Afirmaţia de la sfârşit înseamnă mai mult decât toată emisiunea:"Acesta este cel mai bun drum din lume! România îţi mulţumim că ai acest drum. Putem să rămânem aici pentru totdeauna?"

Parodie Lady Gaga



Pe lângă notele muzicale râgâite pe o voce masculină, înţeleg că duduia Gaga este considerată de unii ca fiind un fashion icon.Nu înţeleg de când "orbitele spaţiale" purtate pe post de palării, sau faptul că îi explodează sânii la concerte sunt ultimele senzaţii în modă.Am încercat să-i înţeleg şi pe cei care spun despre ea că face show şi că nu ştiu să-i apreciez valoarea.Aşa că m-am uitat atent la concertele ei şi nu am văzut decât nişte isterizaţi care urlau după una care îşi arăta chiloţii pe scenă(probabil o aluzie la cei care strigă "She is a dude with tits!!!")E trist că lumea nu poate discerne între un produs care se vinde şi un artist adevărat.Zilele trecute am dat peste un clip pe you tube, o "aroganţă" la adresa piesei "Bad romance".Eu una m-am amuzat teribil.

Tomiţă


Despre onoare,la feminin




Se mai poate vorbi în zilele noastre despre onoare, şi dacă da, cum arată ea în secolul XXI? În zilele noastre nu mai au loc conflicte iscate de onoare, aşa-numitele „înfruntări în judecată”, tipice Evului Mediu, iar codurile de onoare ni se par astăzi desuete.
Onoare a fost şi este mai curând o noţiune asimetrică, sexistă. Cerinţele pentru onoare sunt diferite pentru bărbaţi şi pentru femei. Femeilor li se cere virginitate înainte de căsătorie şi fidelitate într-un mod imperativ după, însă nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu bărbaţii. Această concepţie este întâlnită şi astăzi, în special în culturile islamice.
O atenţie deosebită merită acordată aspectului sexist pe care l-a avut dintotdeauna onoarea, în special în perioada medievală. În societatea românească a secolelor XVII-XVIII, onoarea feminină era conturată de cele mai multe ori în jurul purităţii sexuale şi a păstrării fidelităţii conjugale, pe când onoarea masculină are cu totul alte criterii de definire. Virginitatea unei femei este o „ofrandă” a cinstei oferită de familia fetei. Soţul are dreptul de a divorţa de soţia impură şi de a se răzbuna pentru dezonoarea adusă. Un aspect interesant îl reprezintă împărţirea sarcinilor în cadrul menajului, care nu este nici pe departe diferită de ceea ce se întâmplă cu un cuplu modern. Împărţirea sarcinilor implică nu numai complementaritate, dar şi subordonare.Construcţia socială a raporturilor dintre bărbaţi şi femei aparţine lumii masculine. Imaginea bărbatului dominant şi a femeii dominate şi supuse s-a impus şi în cultura română ortodoxă, Biserica jucând un rol important în perpetuarea până în ziua de azi a acestei imagini stereotipe. Biserica este întotdeauna alături de bărbat în această luptă de cunoaştere şi stăpânire a naturii feminine. O femeie se află în prima parte a vieţii sub ascultarea taţilor sau a fraţilor, apoi sub ascultarea soţilor. Construcţia socială a unei imagini defavorabile femeii, ca fiinţă slabă fizic şi intelectual, apare atât la nivelul legislaţiei în vigoare, cât şi la nivelul discursului. De cele mai multe ori judecătorilor le era recomandat să aplice femeii aflate în faţa instanţei un tratament mai blând datorită „neputinţii şi slăbiciunii firii”.
Lăsând deoparte spaţiul românesc din perioada medievală şi îndreptându-ne atenţia şi către alte societăţi, observăm că onoarea sexuală prezintă variaţii între clase sociale şi comunităţi. La populaţia Nuer, îmbolnăvirea bruscă a soţului este un semn că îl înşeală soţia. În Spania, de exemplu, femeia care are un copil nelegitim este mai curtată, pentru că îşi dovedşte astfel fertilitatea.
Faptul că onoarea prezintă variaţii de la o cultură la alta este dovedit de aşa-zisele “crime de onoare”, o încălcare gravă a drepturilor femeii. Crimele de onoare sunt foarte răspândite în Orient, Africa şi Asia. Aceste practici sunt legate de acelaşi aspect sexist pe care îl dovedeşte conceptul de onoare. Femeia care comite o faptă dezonorantă pentru comunitate este pedepsită chiar de familia sa. Sunt familii care îşi ucid fiicele dacă acestea şi-au pierdut virginitatea. La fel se întâmplă şi cu cele care îndrăznesc să aibă vreo aventură amoroasă, dar şi cu cele de care s-a abuzat sexual sau au fost violate.Onoarea familiei este restabilită în mod tradiţional, prin uciderea victimei abuzurilor. De aceeaşi pedeapsă sunt pasibile şi femeile care au curajul să rupă căsnicia cu un partener pe care nu îl iubesc sau care evadează dintr-o căsătorie aranjată.
În Pakistan, rudele lor de sex masculin ucid femeile din cauza unor aşa pretinse relaţii sexuale nelegitime. Femeile sunt împuşcate,înjunghiate sau stropite cu benzină şi incendiate, înnecate, călcate cu maşina (de bărbaţii din familie) sau otrăvite (de mamele sau soacrele lor). În cazuri “fericite”, foarte rare, se întâmplă ca acestea să fie doar excluse din familie. Cu toate acestea, oamenii preferă să intre la închisoare decât să le fie pătată "onoarea".
De cele mai multe ori, făptaşul crimelor este un membru minor al familiei,pentru ca acesta să poată scăpa de pedeapsă.
Grav este faptul că nici până la această oră nu au fost încă formulate prevederi legale clare, care să stabilească condiţiile de azil pentru aceste femei.În unele locuri, familiile încearcă să vină “în ajutorul” potenţialelor victime mutilând organele genitale ale tinerele fete. Şi în acest caz este invocată onoarea familiei, curăţenia, protecţia împotriva vrăjilor şi asigurarea virginităţii şi a loialităţii faţă de soţ. Aceste practici sunt întâlnite în Egipt, Etiopia, Sudan sau Djibouti, unde aproape 100% din femei sunt afectate.În celelalte ţări, numai membrii anumitor triburi practică circumcizia la femei, în Nigeria, Mali, Burkina Faso, Senegal, Kenia etc. Mutilarea organelor genitale femeieşti apare însă şi în peninsula arabă (în Emiratele Arabe Unite, în sudul Jemenului) şi în anumite părţi ale Asiei.Motivele invocate sunt prevenirea promiscuităţii şi ţinerea sub control a sexualităţii femeii.Mutilarea este considerată deseori o practică inofensivă. Ne ferim să recunoaştem adevăratele motive pentru mutilarea organelor sexuale: însăşi structura patriarhală a societăţilor care practică acest obicei.
Grav este că există şi susţinători ai acestor abuzuri comise în numele onoarei. Ei pleacă de la accepţiunea conform căreia trebuie să fim toleranţi şi să nu ne amestecăm în tradiţiile altor culturi, întrucât ar fi o dovadă de etnocentrism şi imperiaslism cultural.Eu zic să citiţi cu toţii Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:Articolul 5: "Nici o persoana nu va fi subiectul torturii sau cruzimilor, tratamentului sau pedepselor inumane sau degradante".Şi dacă nu este de ajuns, priviţi aceste poze şi gândiţi-vă la etnocentrism şi imperialism cultural.


miercuri, 25 noiembrie 2009

Never give up

Nu stiu daca ar trebui sa plang, sa zambesc sau sa Ii multumesc in fiecare zi Lui Dumnezeu pentru ceea ce am. Este o lectie pentru toti cei care ne plangem de "greutatile vietii".


Where the hell is Matt?????

Robert Turcescu, Gala Societatii Civile

Emotiile absolvirii

Eu si mama la Absolvirea Facultatii

Snagov, absolvire facultate

Marie-Rose Mociornita si Corina Dragotescu la CNSC 2007

Eu si Mihaela, pe vremea voluntariatului la ARRP

Castelul Corvinilor

Apuseni, Garda

Apuseni, Garda

Romania altfel

Multe gogosi ni s-au vandut pana acum despre Romania, gretoase si greu digerabile.Mereu auzim de Romania ca fiind tara nimanui,a nesimtirii, saraciei, minciunii, prostiei...etc.Poate ca asa si este, dar eu una incerc de ceva timp sa vad Romania prin ochii sperantei.Sunt constienta ca exista locuri in lume care nu se compara cu Romania, dar macar noi, cei care am ramas in tara asta sa incercam sa valorificam lucrurile bune(cat mai exista).
Pozele imi apartin si surprind frumusetea peisajelor din Romania, despre care, din pacate,incepem sa uitam.

No comment

Nu as fi vrut ca primul post despre un domeniu atat de drag mie sa fie tocmai acesta.Imi asum de pe acum toate oalele sparte in cap. Sper doar ca nu o sa se simta nimeni ofensat, atata timp cat nu voi divulga identitatea persoanelor implicate. Nu asta conteaza.Conteaza faptul ca dupa 3 ani de facultate, unii ies cu mai multe lacune decat intrasera si culmea...au deficiente tocmai in domeniul in care au terminat facultatea. Nu vreau sa-mi aduc aminte cati dintre ei nu stiau sa scrie corect gramatical, de socializat nu mai vorbesc.
Nu intentionez sa-mi vorbesc colegii de rau, tot respectul pentru putinii dintre ei care isi aratau interesul...si pentru profesori, in special.Ma adresez in special angajatorilor care se intreaba de ce incompetentele pe care le-au acceptat pe post de pitipoance nu stiu sa faca nici macar o cafea.
Discutia de mai jos nu am auzit-o la piata, ci este purtata de viitoarele (sper, foarte indepartate)practiciene de relatii publice.

" Buna!
Am si eu o intrebare! Stie cineva cand este domnul X la facultate?"

"Buna
nu te supara, dar puteai sa faci asta si singura asta, sa mergi la facultate si sa te interesezi, inainte de a ne incarca noua inbox-ul cu astfel de intrebari"

":)))) nu cred ca inboxul tau este full cu 3 mesaje..sincer..si daca esti atat de nesimtita sa mai ai si gura atat de mare, mai bine iti vezi de treaba ta!
multumesc!"

"Daca X e cea nesimtita, atunci sunt si eu nesimtita alaturi de ea. Ai intrebat, ti s-a raspuns la intrebare, puteai sa-i multumesti X doar pe mailul ei - asta in primul rand. In al doilea rand, stiai orele la care il gasesti pe domnul profesor la facultate, te duceai , vedeai orarul si gata..am inteles ca era aiurea sa te duci fara sa stii ora, dar sala nu e mare filosofie sa o gasesti. Daca era prea greu pentru tine sa gasesti o asemenea rezolvare, ii dadeai un alt mail X si o intrebai. Iata, cate solutii la problema ta!
Invata sa vorbesti si sa te adresezi corect unei persoane care nu te-a jignit in niciun fel!"


"Daca eram nesimtita, ti-as fi dat mailul asta direct pe grup. asa ca prefer sa ti-o zic momentan pe adresa personala: daca ma mai faci o data nesimtita, cu prima ocazie te-am pocnit.
mi se pare aiurea si este si o dovada de lene ca nu te-ai dus TU sa te interesezi pt TINE si ca dai mailuri ca si cum noi am fi slugile tale.
a, si pana sa ma faci nesimtita, mai bine ia-ti licenta si poate atunci sa mai vorbim"

No comment.

Primul post

25 noiembrie 2009

Azi m-am hotarat sa postez pentru prima data pe blog.Despre ce?Despre orice.Nu am creat blogul doar pentru ca e la moda si am zis sa fiu in trend, ca toata lumea si nici pentru ideea tampita pe care o aud mereu, ca un viitor PR-ist trebuie neaparat sa aiba un blog.Intrucat am terminat Comunicare si Relatii Publice, iar in prezent urmez un Masterat in Politici, gen si minoritati,la SNSPA, ma voi axa pe aceste domenii.
Asadar, daca impartasiti aceleasi pasiuni si convingeri, daca aveti ceva de spus despre comunicare, publicitate, PR, etc, va invit la discutii. Daca va regasiti in profilul misoginului si frustratului, va rog sa va abtineti, pentru ca voi vorbi si despre feminism si probabil o voi face intr-un fel pe care unii nu il vor intelege.