Top Gear în "Ză land of choice"

Am trăit s-o văd şi pe asta. Cei de la Top Gear şi-au făcut curaj să vină şi în "Ză land of choice". Probabil au căutat înainte cu lupa pe harta României un drum decent, unde să se dea cu bolizii lor de sute de cai-putere. Mare le-a fost mirarea când au văzut că pe litoralul românesc nu ei făceau senzaţie, ci "salonul auto" din faţa unui hotel din Mamaia.Dar ce credeaţi măi "englejilor" că veniţi voi să epataţi în "ţara tuturor posibilităţilor"?
Nici nu ştiu dacă ar trebui să mă supere afirmaţia lui Jeremy Clarkson: "Când spunem România, ne imaginăm căruţe pe străzi şi ţigani care aruncă în tine cu pietre, asta nu că ne-am gândi prea des la România". Din nou acelaşi stereotip perpetuat la infinit: România, o ţară de ţigani,rătăciţi de-a lungul drumului,în căruţe.
Cert este că venirea lor în ţară a adus României un plus la capitolul imagine, mai mult decât au făcut-o până acum campaniile de promovare.Mă refer aici la Transfăgărăşan, unde peisajele sunt de o frumuseţe rară,pe care,din păcate,prea puţin o exploatăm.
Afirmaţia de la sfârşit înseamnă mai mult decât toată emisiunea:"Acesta este cel mai bun drum din lume! România îţi mulţumim că ai acest drum. Putem să rămânem aici pentru totdeauna?"

Parodie Lady Gaga

Pe lângă notele muzicale râgâite pe o voce masculină, înţeleg că duduia Gaga este considerată de unii ca fiind un fashion icon.Nu înţeleg de când "orbitele spaţiale" purtate pe post de palării, sau faptul că îi explodează sânii la concerte sunt ultimele senzaţii în modă.Am încercat să-i înţeleg şi pe cei care spun despre ea că face show şi că nu ştiu să-i apreciez valoarea.Aşa că m-am uitat atent la concertele ei şi nu am văzut decât nişte isterizaţi care urlau după una care îşi arăta chiloţii pe scenă(probabil o aluzie la cei care strigă "She is a dude with tits!!!")E trist că lumea nu poate discerne între un produs care se vinde şi un artist adevărat.Zilele trecute am dat peste un clip pe you tube, o "aroganţă" la adresa piesei "Bad romance".Eu una m-am amuzat teribil.

Tomiţă

Despre onoare,la feminin

Se mai poate vorbi în zilele noastre despre onoare, şi dacă da, cum arată ea în secolul XXI? În zilele noastre nu mai au loc conflicte iscate de onoare, aşa-numitele „înfruntări în judecată”, tipice Evului Mediu, iar codurile de onoare ni se par astăzi desuete.

Onoare a fost şi este mai curând o noţiune asimetrică, sexistă. Cerinţele pentru onoare sunt diferite pentru bărbaţi şi pentru femei. Femeilor li se cere virginitate înainte de căsătorie şi fidelitate într-un mod imperativ după, însă nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu bărbaţii. Această concepţie este întâlnită şi astăzi, în special în culturile islamice.

O atenţie deosebită merită acordată aspectului sexist pe care l-a avut dintotdeauna onoarea, în special în perioada medievală. În societatea românească a secolelor XVII-XVIII, onoarea feminină era conturată de cele mai multe ori în jurul purităţii sexuale şi a păstrării fidelităţii conjugale, pe când onoarea masculină are cu totul alte criterii de definire. Virginitatea unei femei este o „ofrandă” a cinstei oferită de familia fetei. Soţul are dreptul de a divorţa de soţia impură şi de a se răzbuna pentru dezonoarea adusă. Un aspect interesant îl reprezintă împărţirea sarcinilor în cadrul menajului, care nu este nici pe departe diferită de ceea ce se întâmplă cu un cuplu modern. Împărţirea sarcinilor implică nu numai complementaritate, dar şi subordonare.Construcţia socială a raporturilor dintre bărbaţi şi femei aparţine lumii masculine. Imaginea bărbatului dominant şi a femeii dominate şi supuse s-a impus şi în cultura română ortodoxă, Biserica jucând un rol important în perpetuarea până în ziua de azi a acestei imagini stereotipe. Biserica este întotdeauna alături de bărbat în această luptă de cunoaştere şi stăpânire a naturii feminine. O femeie se află în prima parte a vieţii sub ascultarea taţilor sau a fraţilor, apoi sub ascultarea soţilor. Construcţia socială a unei imagini defavorabile femeii, ca fiinţă slabă fizic şi intelectual, apare atât la nivelul legislaţiei în vigoare, cât şi la nivelul discursului. De cele mai multe ori judecătorilor le era recomandat să aplice femeii aflate în faţa instanţei un tratament mai blând datorită „neputinţii şi slăbiciunii firii”.

Lăsând deoparte spaţiul românesc din perioada medievală şi îndreptându-ne atenţia şi către alte societăţi, observăm că onoarea sexuală prezintă variaţii între clase sociale şi comunităţi. La populaţia Nuer, îmbolnăvirea bruscă a soţului este un semn că îl înşeală soţia. În Spania, de exemplu, femeia care are un copil nelegitim este mai curtată, pentru că îşi dovedşte astfel fertilitatea.

Faptul că onoarea prezintă variaţii de la o cultură la alta este dovedit de aşa-zisele “crime de onoare”, o încălcare gravă a drepturilor femeii. Crimele de onoare sunt foarte răspândite în Orient, Africa şi Asia. Aceste practici sunt legate de acelaşi aspect sexist pe care îl dovedeşte conceptul de onoare. Femeia care comite o faptă dezonorantă pentru comunitate este pedepsită chiar de familia sa. Sunt familii care îşi ucid fiicele dacă acestea şi-au pierdut virginitatea. La fel se întâmplă şi cu cele care îndrăznesc să aibă vreo aventură amoroasă, dar şi cu cele de care s-a abuzat sexual sau au fost violate.Onoarea familiei este restabilită în mod tradiţional, prin uciderea victimei abuzurilor. De aceeaşi pedeapsă sunt pasibile şi femeile care au curajul să rupă căsnicia cu un partener pe care nu îl iubesc sau care evadează dintr-o căsătorie aranjată.

În Pakistan, rudele lor de sex masculin ucid femeile din cauza unor aşa pretinse relaţii sexuale nelegitime. Femeile sunt împuşcate,înjunghiate sau stropite cu benzină şi incendiate, înnecate, călcate cu maşina (de bărbaţii din familie) sau otrăvite (de mamele sau soacrele lor). În cazuri “fericite”, foarte rare, se întâmplă ca acestea să fie doar excluse din familie. Cu toate acestea, oamenii preferă să intre la închisoare decât să le fie pătată "onoarea".

De cele mai multe ori, făptaşul crimelor este un membru minor al familiei,pentru ca acesta să poată scăpa de pedeapsă.

Grav este faptul că nici până la această oră nu au fost încă formulate prevederi legale clare, care să stabilească condiţiile de azil pentru aceste femei.În unele locuri, familiile încearcă să vină “în ajutorul” potenţialelor victime mutilând organele genitale ale tinerele fete. Şi în acest caz este invocată onoarea familiei, curăţenia, protecţia împotriva vrăjilor şi asigurarea virginităţii şi a loialităţii faţă de soţ. Aceste practici sunt întâlnite în Egipt, Etiopia, Sudan sau Djibouti, unde aproape 100% din femei sunt afectate.În celelalte ţări, numai membrii anumitor triburi practică circumcizia la femei, în Nigeria, Mali, Burkina Faso, Senegal, Kenia etc. Mutilarea organelor genitale femeieşti apare însă şi în peninsula arabă (în Emiratele Arabe Unite, în sudul Jemenului) şi în anumite părţi ale Asiei.Motivele invocate sunt prevenirea promiscuităţii şi ţinerea sub control a sexualităţii femeii.Mutilarea este considerată deseori o practică inofensivă. Ne ferim să recunoaştem adevăratele motive pentru mutilarea organelor sexuale: însăşi structura patriarhală a societăţilor care practică acest obicei.

Grav este că există şi susţinători ai acestor abuzuri comise în numele onoarei. Ei pleacă de la accepţiunea conform căreia trebuie să fim toleranţi şi să nu ne amestecăm în tradiţiile altor culturi, întrucât ar fi o dovadă de etnocentrism şi imperiaslism cultural.Eu zic să citiţi cu toţii Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:Articolul 5: "Nici o persoana nu va fi subiectul torturii sau cruzimilor, tratamentului sau pedepselor inumane sau degradante".Şi dacă nu este de ajuns, priviţi aceste poze şi gândiţi-vă la etnocentrism şi imperialism cultural.

Never give up

Nu stiu daca ar trebui sa plang, sa zambesc sau sa Ii multumesc in fiecare zi Lui Dumnezeu pentru ceea ce am. Este o lectie pentru toti cei care ne plangem de "greutatile vietii".

Where the hell is Matt?????

Robert Turcescu, Gala Societatii Civile

Emotiile absolvirii

Eu si mama la Absolvirea Facultatii

Snagov, absolvire facultate

Marie-Rose Mociornita si Corina Dragotescu la CNSC 2007

Eu si Mihaela, pe vremea voluntariatului la ARRP

Castelul Corvinilor

Apuseni, Garda

Apuseni, Garda

Romania altfel

Multe gogosi ni s-au vandut pana acum despre Romania, gretoase si greu digerabile.Mereu auzim de Romania ca fiind tara nimanui,a nesimtirii, saraciei, minciunii, prostiei...etc.Poate ca asa si este, dar eu una incerc de ceva timp sa vad Romania prin ochii sperantei.Sunt constienta ca exista locuri in lume care nu se compara cu Romania, dar macar noi, cei care am ramas in tara asta sa incercam sa valorificam lucrurile bune(cat mai exista).
Pozele imi apartin si surprind frumusetea peisajelor din Romania, despre care, din pacate,incepem sa uitam.

No comment

Nu as fi vrut ca primul post despre un domeniu atat de drag mie sa fie tocmai acesta.Imi asum de pe acum toate oalele sparte in cap. Sper doar ca nu o sa se simta nimeni ofensat, atata timp cat nu voi divulga identitatea persoanelor implicate. Nu asta conteaza.Conteaza faptul ca dupa 3 ani de facultate, unii ies cu mai multe lacune decat intrasera si culmea...au deficiente tocmai in domeniul in care au terminat facultatea. Nu vreau sa-mi aduc aminte cati dintre ei nu stiau sa scrie corect gramatical, de socializat nu mai vorbesc.
Nu intentionez sa-mi vorbesc colegii de rau, tot respectul pentru putinii dintre ei care isi aratau interesul...si pentru profesori, in special.Ma adresez in special angajatorilor care se intreaba de ce incompetentele pe care le-au acceptat pe post de pitipoance nu stiu sa faca nici macar o cafea.
Discutia de mai jos nu am auzit-o la piata, ci este purtata de viitoarele (sper, foarte indepartate)practiciene de relatii publice.

" Buna!
Am si eu o intrebare! Stie cineva cand este domnul X la facultate?"

"Buna
nu te supara, dar puteai sa faci asta si singura asta, sa mergi la facultate si sa te interesezi, inainte de a ne incarca noua inbox-ul cu astfel de intrebari"

":)))) nu cred ca inboxul tau este full cu 3 mesaje..sincer..si daca esti atat de nesimtita sa mai ai si gura atat de mare, mai bine iti vezi de treaba ta!
multumesc!"

"Daca X e cea nesimtita, atunci sunt si eu nesimtita alaturi de ea. Ai intrebat, ti s-a raspuns la intrebare, puteai sa-i multumesti X doar pe mailul ei - asta in primul rand. In al doilea rand, stiai orele la care il gasesti pe domnul profesor la facultate, te duceai , vedeai orarul si gata..am inteles ca era aiurea sa te duci fara sa stii ora, dar sala nu e mare filosofie sa o gasesti. Daca era prea greu pentru tine sa gasesti o asemenea rezolvare, ii dadeai un alt mail X si o intrebai. Iata, cate solutii la problema ta!
Invata sa vorbesti si sa te adresezi corect unei persoane care nu te-a jignit in niciun fel!"


"Daca eram nesimtita, ti-as fi dat mailul asta direct pe grup. asa ca prefer sa ti-o zic momentan pe adresa personala: daca ma mai faci o data nesimtita, cu prima ocazie te-am pocnit.
mi se pare aiurea si este si o dovada de lene ca nu te-ai dus TU sa te interesezi pt TINE si ca dai mailuri ca si cum noi am fi slugile tale.
a, si pana sa ma faci nesimtita, mai bine ia-ti licenta si poate atunci sa mai vorbim"

No comment.

Primul post

25 noiembrie 2009

Azi m-am hotarat sa postez pentru prima data pe blog.Despre ce?Despre orice.Nu am creat blogul doar pentru ca e la moda si am zis sa fiu in trend, ca toata lumea si nici pentru ideea tampita pe care o aud mereu, ca un viitor PR-ist trebuie neaparat sa aiba un blog.Intrucat am terminat Comunicare si Relatii Publice, iar in prezent urmez un Masterat in Politici, gen si minoritati,la SNSPA, ma voi axa pe aceste domenii.
Asadar, daca impartasiti aceleasi pasiuni si convingeri, daca aveti ceva de spus despre comunicare, publicitate, PR, etc, va invit la discutii. Daca va regasiti in profilul misoginului si frustratului, va rog sa va abtineti, pentru ca voi vorbi si despre feminism si probabil o voi face intr-un fel pe care unii nu il vor intelege.