Azi a fost 1 martie si sincer nu am simtit nimic...poate din cauza vremii. Bucurestiul gri si mohorat, plin de baltoace nu se potriveste deloc cu ceea ce ar trebui sa insemne 1 martie.Anul acesta,ca niciodata,am rezistat eroic oricarei tentatii de a colinda prin magazine dupa cadouri de 1 martie. Oricum cred ca nu am ratat nimic... mi-au sarit in evidenta aceleasi kitsch-uri intinse pe mesele comerciantilor in Titan si Romana.
Si cand te gandesti ca abia asteptam ziua asta cand eram mica. Pana in clasa a 8-a am reusit sa strang o cantitate semnificativa de martisoare, pe care si azi le mai privesc nostalgic. Era un adevarat concurs...cine primeste cele mai multe martisoare,evident,de la baietii din clasa. Daca primeai si de la blondinul din clasa alaturata,dupa care toate pustoaicele "erau moarte",sigur erai cea mai invidiata. In generala,baietii din clasa se imparteau in doua categorii:cei care abia asteptau 1 martie, prilej sa-ti ofere un imens papitoi de plus sau o inimioara-muzicala(asa isi marturiseau "iubirea")si cei care iti lasau martisorul pe banca, inainte sa vii, iar tu trebuia sa speri ca e de la cel pe care il "iubeai". Erau si baietii din a treia categorie, cei care inca de mici aveau manifestari misogine, care ar fi facut orice sa lipseasca de 1 martie,dar pe care mamele ii obligau sa cumpere martisoare pentru ca "asa e frumos". La liceu, lucrurile deja evoluasera...incepea sa se contureze o noua categorie, pitipoanca prestatoare de servicii all-inclusive, care abia astepta 1 martie sa se laude cu bratara din aur primita.Facultate...4 baieti si muuuulte fete.Evident, ne-am facut cadouri intre noi, fetele.
Azi,doar tata a ramas la fel de galant precum il stiu si nu rateaza niciodata ocazia de a ne aduce flori, mie si mamei. Cat despre ceilalti baieti din familie, nu am prea multe asteptari...cu siguranta fac parte din a treia categorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu