joi, 10 decembrie 2009

Divinul Dali

Două lucruri voi regreta mereu:că nu ştiu să cânt la pian şi să pictez.Sunt sigură că aş fi fost înţeleasă mai bine prin muzică şi pictură. De câte ori privesc o operă a lui Dali găsesc mereu ceva nou,ce nu văzusem de prima dată.Îmi plac ceasurile care curg în tablourile lui,îmi place că distorsionează realitatea şi o face halucinantă şi absurdă,îmi place că îşi manifestă imaginaţia fără să-şi impună limite.



Culmea încălzirii globale


Cu toţii am auzit despre încălzirea globală.Că nu facem nimic să o prevenim,asta e partea a doua.E prea greu să închidem becul de pe hol,chiar dacă stăm în altă cameră,sau să cumpărăm o maşină mică,de oraş,care să polueze mai puţin decât un "gipan" de manelist.Şi asta nu ar fi nimic pe lângă soluţiile,de altfel foarte inteligente ale unora.Cum care? Câinii.Cică sunt prea mulţi şi că noi,oamenii trebuie să îi mâncâm.E...ce atâtea mofturi,închidem ochii şi ne imaginăm că e o fleică de porc.Brenda şi Robert Vale,profesori la Universitatea Victoria au scris o carte pe tema asta"Time to Eat the Dog: The real guide to sustainable living"(!!!!!).Cică dacă ai un Ciobănesc german sau orice alt câine de statura lui e ca şi cum ai conduce o maşină mare tot timpul anului.Eu am o potăiţă mică,nu îi ştiu rasa,dar zău dacă mi-a trecut vreodată prin cap să-l mănânc.Cât timp liber poţi să ai,încât să faci cercetări pe tema asta şi să ajungi la concluzia că nefericitele patrupede sunt de vină pentru încălzirea globală? O singură nedumerire am: cărniţa de Chihuahua o fi la fel ca aia de Bulldog?

Un fleac

miercuri, 9 decembrie 2009

Filme care mi-au plăcut

I Am David
La Vita E Bella
Thak You for Smoking
The Pianist
The jacket
Ink
Crash
Changeling
What Dreams May Come
The Fountain
El laberinto del fauno
The Machinist
August Rush,în special pentru coloana sonoră
Restul e tăcere
Poliţist,adjectiv
4,3,2
Memoriile unei gheişe
The Pursuit of Happyness
The Boy in the Striped Pyjamas
Valkyrie
The Fall
The Cell
The Game
The Curious Case of Benjamin Button

INK

După marea dezamăgire 2012,aseară m-am hotărât să vizonez INK,un film despre care nu auzisem mare lucru,dar tocmai din acest motiv am vrut să-l văd,să observ diferenţa dintre un low buget bun şi un film în care s-au investit mulţi bani,dar destul de slab.Şi acum încerc să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie ce am simţit vizionând filmul.Sincer,deja mă plictisisem de filmele care,în ciuda distribuţiei pompoase sau a bugetului imens te făceau să anticipezi finalul,chiar dacă ratai câteva secvenţe.În sfârşit un film care m-a captivat şi m-a făcut să nu ratez o secundă,altfel ştiam că nu o să înţeleg finalul.Este o îmbinare perfectă între sfera conştientului şi cea a subconştientului,o idee simplă,care,transpusă în plan metaforic,a reuşit să se distingă prin originalitate şi imaginaţie.Filmul vizează relaţiile interumane,reci şi pe parveniţii care uită de familie,sclavii eficienţei,care îmbogăţesc buzunarele patronilor de mari corporaţii.
Este impresionant cum acest om a reuşit să preia din mitologie personaje(precum Incubus)şi să le dea viaţă într-un film.Tot respectul pentru Jamin Winans,care a scris,a regizat,a editat şi a facut soundtrack-ul pentru acest film şi a reuşit să execeleze în toate aceste planuri.A meritat fiecare lacrimă pe care am vărsat-o la final.

P.S.Filmul nu este recomandat celor care judecă doar în aparenţă şi spun despre Saw, Rambo sau Terminator că sunt cele mai bune filme pe care le-au vazut.Dacă ai mai mult de doi neuroni,înarmeză-te cu răbdare şi atenţie,altfel nu vei înţelege nimic din finalul absolut remarcabil.


2012


Am tot amânat vizionarea filmului 2012 pentru că anticipam scenariul şi mai ales sfârşitul.În afară de efectele vizuale,chiar şi alea trase de păr, mi se pare că i s-a făcut prea multă publicitate.Poate doar pentru că face referire la subiectul 2012 şi la sfârşitul lumii(???).Sunt câteva lucruri pe care nu le-am înţeles din film:funcţionarea energiei electrice şi a reţelei de telefonie mobilă,în ciuda faptului că scoarţa Pământului se crapă,oraşele sunt înghiţite de apă;locurile în navele salvatoare,vândute pe bani grei(cât de prost să fii să crezi că mai poţi face ceva cu banii????);scena cu animalele cărate pe nave cu elicopterul(dacă ar fi avut şi Noe elicopter pe vremea aia...);preşedintele SUA,înzestrat cu puteri miraculoase poate amâna orice dezastru,doar pentru a se adresa cetăţenilor.În rest a trebuit să strâng din dinţi în faţa clişeelor tipic hollywoodiene:SUA,statul atotputernic, singurul capabil să salveze omenirea,scriitorul ratat,devenit erou,pentru că îşi slavează familia,preşedintele SUA,care alege să moară alături de cetăţenii americani şi normal,mult aşteptatul happy-end.
Mi-am revenit abia când am auzit melodia de final "Time for miracles",cântată de Adam Lambert.