duminică, 21 februarie 2010
miercuri, 17 februarie 2010
An education
De curand am vazut "An education", un film care mi-a amintit de anii de liceu, in special de orele de engleza si de accentul britanic al doamnei diriginte, pe care, sincer, atunci il uram. Mi se parea atat de aristocratic, incat profa imi lasa impresia ca trecea prin adevarate chinuri ca sa le faca sa sune asa. Profa ne spunea ca mai tarziu o sa ajungem sa apreciem frumusetea accentului britanic. A avut dreptate.
Totul in acest film este in cel mai pur stil britanic, de la actori, pana la coloana sonora. "An education" m-a facut sa-mi deschid apetitul pentru jazz si sa o plac mai mult pe Duffy. Speram ca "You've Got Me Wrapped Around Your Little Finger" sa obtina macar o nominalizare la cea mai originala melodie, dar asta e...mai sunt sperante cu Duffy.
Totul in acest film este in cel mai pur stil britanic, de la actori, pana la coloana sonora. "An education" m-a facut sa-mi deschid apetitul pentru jazz si sa o plac mai mult pe Duffy. Speram ca "You've Got Me Wrapped Around Your Little Finger" sa obtina macar o nominalizare la cea mai originala melodie, dar asta e...mai sunt sperante cu Duffy.
miercuri, 3 februarie 2010
Hachiko
Azi m-am trezit cu ochii rosii si umflati si nu puteam sa imi dau seama de la ce putea fi...cand mi-am adus aminte ca vazusem seara "Hachiko:A Dog's Story". Chiar nu tin minte sa ma fi facut ceva sa plang atat, cu atat mai putin un film. Nu este neaparat un film bun, dar povestea si "jocul actoricesc" al cainelui l-ar face pana si pe cel mai insensibil om sa verse macar o lacrima.
Filmul e bazat pe povestea reala a unui caine din Japonia,care isi conducea stapanul in fiecare zi la gara, catre serviciu si il astepta pana se intorcea seara. A facut asta timp de 9 ani,dupa moartea stapanului,in fiecare seara, la ora 5, asteptandu-l pana la ultimul tren.
Azi are o statuie de bronz in gara din Shibuya,Tokyo,devenind un simbol al loialitatii si devotamentului. Povestea a fost spusa inainte in filmul japonez,"Hachikô monogatari", in 1987. Asta da lectie de iubire si devotament. Si cand te gandesti ca vine din partea unui caine...
Ma inarmez cu servetele multe si sper sa reusesc sa vad in seara asta si varianta din 1987.
Filmul e bazat pe povestea reala a unui caine din Japonia,care isi conducea stapanul in fiecare zi la gara, catre serviciu si il astepta pana se intorcea seara. A facut asta timp de 9 ani,dupa moartea stapanului,in fiecare seara, la ora 5, asteptandu-l pana la ultimul tren.
Azi are o statuie de bronz in gara din Shibuya,Tokyo,devenind un simbol al loialitatii si devotamentului. Povestea a fost spusa inainte in filmul japonez,"Hachikô monogatari", in 1987. Asta da lectie de iubire si devotament. Si cand te gandesti ca vine din partea unui caine...
Ma inarmez cu servetele multe si sper sa reusesc sa vad in seara asta si varianta din 1987.
marți, 2 februarie 2010
Pink Grammy Awards 2010
M-a lasat fara cuvinte performanta de la Grammy a lui Pink...asta inseamna un artist adevarat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
